Turism monahal

Biserici si Manastiri

Biserica veche din localitate a fost adusă în 1661 de la mănăstirea din Rozavlea. Altarul, bolta şi iconostasul şi-au păstrat forma iniţială, iar pictura interioară a fost realizată în 1775. Printre obiectele de valoare pe care le păstrează se numără “Cazania lui Varlaam” (scrisă pe la 1643).

Această biserică este considerată a fi una dintre cele mai izbândite creaţii ale arhitecturii populare maramureşene. Biserica dă impresia de grandiozitate prin turla înaltă şi prin acoperişul ascuţit, cu două rânduri de streşini.

Este aşezată pe malul drept al râului Iza, la 23 km de Vadu Izei. Primul document scris datează din 1353, proprietate a familiei Bogdan de Cuhea. Monument istoric, biserica de lemn construită la 1700 înlocuia o altă biserică mai veche, disparută.

Biserica actuală poartă hramul Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril. Pictura a fost executată de Ion Plohod pe la 1823-1825 în tempera grasă, dând un aspect bogat şi strălucitor. În biserică se găsesc icoane pe lemn şi sticlă în stil maramureşan de certă valoare artistică.

Intrarea în biserică se face printr-un portal deschis spre faţada vestică, unde se poate observa o pictură exterioară foarte rară, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Pictura este mult deteriorată din cauza expunerii sale la mediu. Cel mai vizibil e fundalul desenului arhitectural, cu arcuri rotunde, cu ceva roşu vestimentar şi pe chipuri şi cu o parte din inscripţii.

Pe bolta din naos se află Sfânta Treime, iar în colţuri se află Evangheliştii scriind. Părţile inferioare ale bolţii arată pe partea nordică Scara lui Iacob şi un peisaj uşor unduios cu numeroşi copaci. Pe partea sudică sunt Sf. Ilie şi Carul cu Foc şi Sf. Ilie prinzându-şi tunica, în acelaşi peisaj deluros.

Catapeteasma,care separă altarul de naos, combină armonios sculptura şi pictura. Sunt expuse icoanele obişnuite şi regiştrii celor mai multe din celelalte catapetesme. În timpul primelor decenii ale secolului al XX-lea, noi icoane pictate au fost aşezate pe structura sculptată în lemn, în stil baroc.

Altarul are un spaţiu poligonal şi în această biserică tavanul este plat, iar picturile nu se pot desluşi. Picturile de pe pereţi au fost curăţate.

Cele două biserici din Ieud (Biserica din deal şi Biserica din şes) sunt deosebit de frumos proporţionate, construite în stil maramureşan din lemn de brad. Posedă icoane pe lemn şi pe sticlă de o mare valoare artistică. În cele două biserici s-au păstrat cărţi de o deosebită valoare pentru istoria scrisului românesc: „Codicele de la Ieud” în care sunt cuprinse şi trei manuscrise în limba română, fixate în timp la 1391; un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgovişte; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iaşi; un penticostar tipărit la Bucureşti în 1743.

Biserica din deal a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului XVII. Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de lemn din şes, a doua biserică de lemn din sat, şi una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureş. În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor şi de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei şi tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureş. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi.

Biserica de lemn din vale datează din 1717 şi are tot hramul Naşterea Maicii Domnului. Dinu C. Giurescu scrie în Istoria ilustrată a românilor: „Ctitoriile româneşti de lemn din Transilvania, reconstruite îndeosebi după 1700, îmbină volume, suprafeţe şi linii în ansambluri de extremă armonie, eleganţă şi echilibru; acoperişul înalt, în pante repezi, este continuat cu o turlă ce se încheie cu un alt acoperiş, în vîrf de săgeată. …ctitoriile din Transilvania se individualizează net şi reprezintă o realizare majoră a genului, pe plan continental.”

Locuitorii Botizei sunt deosebit de mândrii de bisericile lor. Din străbuni s-a transmis tradiţia în care dacă un sat şi-a pierdut biserica un alt sat vecin mai bogat le daruia sătenilor biserica proprie sau una nouă. Aşa s-a întâmplat în secolul al XVII-lea, când Botiza a primit de la Vişeu de Jos o biserică din lemn. Aceasta se distinge prin valoroasele icoane pictate pe lemn de meşterii locali ce datează din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost ridicată în 1796, fiind astăzi un important obiectiv turistic, declarată monument istoric în 1955.

Biserica de lemn Sf. Nicolae, datată din anul 1718, este o clădire in stil gotic maramureşean. Interesantă este fresca din biserică, pictată pe pânză, lipită apoi pe bârnele de brad, ce depăşesc deja trei secole. Pictura murală este mai nouă decât biserica şi este în stil bizantin primitiv. Ea s-a impus în decursul veacurilor ca un remarcabil centru de viaţă culturală şi artă românească religioasă.

A fost construită în anul 1700, din bârne de lemn de brad, în stil arhitectural maramureşean. De asemenea, păstrează icoane vechi pe lemn sau sticlă, cele mai multe purtând inscripţii cu litere chirilice sau romane.

În Poienile Izei turistii pot vizita şi admira una dintre cele mai importante biserici de lemn din lume: poartă hramul Sfintei Parascheva şi se spune despre ea că „lemnul de temelie” a fost pus în secolul XIV. Lăcaşul de cult a fost apoi refăcut la începutul secolului XVI. Construcţia face parte din cele opt biserici incluse în Lista Internaţionala a Moştenirilor a UNESCO. Lemnul de brad este folosit la construcţia bisericii, iar corpul principal are forma dreptunghiulară. Acoperişul este şi el deosebit, cu două rânduri de streşini, iar portalul are acoperişul ieşit în afară. O turlă cu acoperamântul conic conferă bisericii un aer împărătesc. Intrarea în biserică se face printr-o uşă dublă pictată frumos, a cărei parte superioară înfăţişează figurile Sfinţilor Petru şi Pavel.