Stramtura

Această comună este un ţinut cu o străveche istorie, legat dintotdeauna prin creaţia sa materială şi spirituală de glia şi fiinţa neamului românesc, cu oameni care şi-au făcut o mândrie din a păstra tradiţiile, portul strămoşesc şi în special acea ospitalitate caracteristică zonei.

Este o aşezare foarte veche, aflată pe cursul râului Iza, care datează încă din perioada daco-romană.

Din documente scrise aflăm că la începutul secolului al XIV-Iea, localitatea se numea “Terra Zurduky”, adică pământul de la strâmtoare. Mult mai târziu, localnicii şi vecinii îi vor spune Strâmtura. Numele comunei vine de la aşezarea ei, fiind situată pe valea râului Iza, unde această apă se îngustează foarte mult între dealul Piatra Ţiganului şi „Prisaca” printre care râul şi-a croit din cauza terenului stâncos o albie tot mai îngustă, o adevărată strâmtoare.

Comuna Strâmtura este situată în partea de nord a judeţului Maramureş, la 27km de oraşul Sighetu-Marmaţiei şi la 80km de municipiul Baia Mare. Cu o populaţie de aproximativ 4.000 de locuitori, comuna Strâmtura se învecinează la nord-vest cu localitatea Bârsana, la est cu localităţile Petrova, Leordina şi Rozavlea iar în partea de sud cu localităţile Poienile Izei şi Strâmbu-Băiuţ.

Pe cuprinsul comunei sunt o mulţime de uliţe botezate după denumirea acelei parţi din comună unde se află situată uliţa: uliţa Susanilor, uliţa Bisericii, uliţa Morii, uliţa lui Ioancii etc.

De la răsărit la apus Strâmtura este străbătută de DJ 185 Săcel-Vadu-Izei. Din această şosea pleacă mai multe drumuri comunale, cele mai importante fiind cele care leagă centrul comunei cu satele aparţinătoare: Slătioara, care este la 5km de comună, respectiv Glod, situat la o distanţă de 8km de comună.

Festivalul de muzică populară, organizat anual în localitatea Glod

De mai bine de un deceniu, comuna se mandreşte cu un ansamblu folcloric de copii. Micuţii artişti au deja un palmares de invidiat: diplome de merit, participări la festivaluri din ţară şi străinătate şi chiar o casetă, împreună cu “seniori” de la ansamblul ”Strâmtureana”.

Târg la „Podul Slătioarei”

Locaţia mai exactă a acestui târg săptămânal este între satul Strâmtura şi satul Bârsana, la aproximativ 30 km de Sighetul Marmaţiei. Pe durata acestei manifestări autentice, veţi fi înconjuraţi de la mâncăruri şi haine tradiţionale la mobilă sculptată în stil maramureşean.

Zilele comunei Strâmtura

Nu orice localitate se poate mândri cu peste 600 de ani de la atestarea sa documentară. În Stramtura însă, localnicii sărbătoresc acest lucru prin muzică şi dans tradiţional, prin parada portului popular şi mâncăruri alese.

Ca şi celelalte sate vecine, Strâmtura făcea parte din cnezatul aflat sub conducerea voievozilor de la Cuhea (actual Bogdan Vodă), care s-a desfiinţat mai apoi în urma ridicării cnejilor la titlul de comiţi, acordat probabil pentru a destrăma orânduirea şi administraţia de acest fel. Se urmărea aceasta deoarece la sfârşitul secolului al IV-lea, Maramureşul era deja integrat Ungariei.

În documentele de-a lungul vremii, strâmturenii sunt cunoscuţi ca participanţi activi la evenimentele petrecute. Cele mai semnificative, ni se par, cele legate de lupta împotriva tătarilor. Prima invazie tătărească în Maramureş a avut loc în anul 1566. La 2 septembrie 1717 tătarii se întorceau din Transilvania şi au luat-o pe cursul Văii Izei. La locul numit “Piatra Ţiganului”, între Strâmtura şi Bârsana, localnicii sub conducerea lui loan Stan şi Simion Săpânţan, le-au întins o cursă care a devenit un dezastru pentru năvălitori.

Strâmtura este o aşezare foarte veche şi a constitut un important centru înainte de timpul stăpânirii romane. Dovadă o constituie obiectele de bronz descoperite la 14 mai 1885, obiecte care, după părerea specialiştilor datează din secolul XI î.e.n.

În anul 1326, la 22 septembrie, Strâmtura, apare în documente scrise purtând numele de azi. Astfel, o diplomă eliberată de regele Carol Robert de Anjou arată că numitul rege “conferesce lui Stanislau Kenezul pământul Szurduk (Strâmtura) şi scuteşte acel pământ de sub orice jurisdicţie, judecată şi contribuţiune regească şi, îndreptăţesc pe numitul Kenez ca după datina şi legile nobililor terei, toate dările ale popoarelor de acolo oprind pe ori şi cine ar pretinde vre-o contribuţiune”.

În anul 1346, nu se ştie din care cauză, unul dintre urmaşii lui Stanislau, cere întărirea diplomei din 1326. Se crede, ori că urmaşul lui Carol Robert nu mai ţinea seama de prima diplomă, ori că alţi nobili încercau să ia în stăpânire moşia.

Tot în acest an, conventul călugăresc din Lelesz, care avea dreptul de a autentifica actele regale, transcrie la 13 aprilie 1346 actele de proprietate asupra comunei Strâmtura. Strâmtura trece apoi în posesia voievodului Ioande la Rozavlea în anul 1411.