Ieud

Comuna Ieud, străveche așezare a Maramureșului, este un ţinut istoric și legendar, fiind un adevărat muzeu în aer liber. Remarcabil prin frumuseţea și varietatea peisajului, Ieudul este o localitate păstrătoare a unor valori tradiţionale, etnografice şi folclorice.

Ieudul, prin amplasamentul său excepţional, la izvoarele Izei, se regăsește într-un pitoresc cadru natural la nord de MunţiiȚŢibleș, între Sighetul Marmaţiei, Vișeu și Borșa, pe DJ 18, la 100 km de Municipiul Baia Mare.

Clima comunei este temperată, specifică depresiunii Maramureşului, fiind influenţată de situarea nordică a țţinutului și în special de aspectul depresionar, caracterizându-se prin veri răcoroase și ierni aspre. Solul este sărac pentru agricultură, platformele şi terasele fiind aşezate pe roci puternic alterate formând astfel straturi de lut argilos, în timp ce regiunea înaltă este dominată de pajişti și păduri.

Ieudul, fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoş Vodă, a fost atestat documentar în anul 1365. Documentul din 2 februarie 1365 dat de Ludovic I, regele Ungariei, lui Balc şi fraţilor săi (fii ai lui Sas şi deci nepoţi ai lui Dragoş, primul domn al Moldovei) conţine prima menţionare a Ieudului. Totodată, acest document confirmă independenţa Moldovei lui Bogdan întemeietorul faţă de Ungaria. Un citat din acest document este dat mai jos.

„Noi…îi dăm o moşie numită Cuhea, în ţara noastră a Maramureşului cu satele Ieud, Bascov, amîndouă Vişăiele, Moiseni, Borşa…, cu toate pertinenţele sale, anume ape, păduri şi munţi şi orice s-ar ţine de ele, pe care moşie am luat-o de la Bogdan voievodul şi de la fiii lui, infidelii noştri notorii.”

VASILE HOTICO,vicar al Episcopiei Unite de Maramureş, istoric, protopop greco-catolic de Sighet între anii 1990-1994.

Vasile Hotico s-a născut în anul 1922, la 28 Noiembrie, în comuna Ieud. Preot greco-catolic, vicar al Maramureşului a fost arestat la 24 ianuarie 1949, pentru refuzul de a trece la ortodoxism. Torturat în timpul anchetei la Securitate, a fost condamnat la 8 ani temniţă grea. Dupa ce a fost eliberat în 1956, a fost rearestat în 1960. Condamnat, din nou, la 8 ani închisoare, pentru acelaşi motiv: refuzul de a renunţa la catolicism. Detenţia la penitenciarele Sighet, cluj, Aiud. Eliberat în 1963.

A avut 6 copii, 3 băieţi şi 3 fete. Soţia lui a murit in 1967, rămânând văduv. A desfăşurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluţie, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului şi vicar foraneu al Maramureşului istoric. Participă şi la reactivarea parohiilor româneşti de peste Tisa, din actuala Ucraina.

Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Vişeu şi paroh la Dragomireşti.

ŞTEFAN HRUŞCĂ(n. 8 ianuarie 1957), cantautor

Este un interpret român din Maramureş de muzică folk, cunoscut publicului din România mai ales prin colindele pe care le interpretează. A debutat ca artist în anul 1981 cu Cenaclul Flacăra, până în 1984 a susţinut peste 1000 de spetacole împreună cu cenaclul. Începând cu anul 1991 s-a stabilit în Toronto, Canada.

Premii:
♦ Marele Premiu al Muzicii Folk (1982)
♦ Premiul pentru Creaţie (1983)
♦ Premiul Discul de Aur oferit de Casa de discuri Electrecord, cu albumul „Colinde I”, pentru cele mai multe albume vândute (1991)
♦ Al doilea Disc de Aur pentru albumul „La săvârşitu’ lumii”
♦ Premiul Uniunii Oamenilor de Artă pentru cele mai multe unităţi vândute din albumul „Ziurel de Ziurel” (1996)

IOAN CHINDRIŞ(n. 21 martie 1938), istoric, directorul Bibliotecii Academiei din Cluj

Între 1962-1985 redactor cultural la Studioul de Radioteleviziune Cluj, şef de secţie, realizator al celor mai prestigioase cicluri de emisiuni culturale: „Acusticon Studio”, „Teatru la microfon”, „File de aur”, „Incunabulum” şi altele. Între 1985-2005, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca, secretar ştiinţific al Institutului şi profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj-Napoca. Studii superioare:doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe Iosif Pervain.

Sărbătoarea „Întâlnirea cu Fiii satului” reprezintă o întâlnire de suflet, care a devenit deja tradiţie în Ieud. Sărbătoarea are în primul rând rolul de a păstra tradiţia și datina locală și de a aduce împreună fiii satului din toate colţurile țţării și chiar ale lumii.